MEREU INVAT ...

Grigore Moisil


• Când îmbătrâneşti, nu mai ai inimă, ai cord!
• Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.
• Cursurile facultăţii noastre sunt libere. Intră cine vrea, rămâne cine poate.
• Duşmanii se recrutează dintre prieteni.
• E rău că la bătrâneţe dosarul medical e mai mare decât dosarul de cadre.
• Eu sunt omul care demonstrez, nu conving.
• Explozivul cel mai puternic nu este toluenul, nici bomba atomică, ci ideea omenească.
• Foarte curând oamenii se vor împărţi în două categorii: oameni bătrâni şi oameni care ştiu să lucreze la calculator.
• Iubesc oamenii începând cu mine.
• Învăţând matematică, înveţi să gândeşti.
• Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă. Tocmai pentru că matematica permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.
• Nimic nu costă mai mult decât neştiinţa.
• Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.
• Pentru a putea întrebuinţa calculatorul la studiul problemelor concrete, omul e obligat să înveţe să gândească exact şi abstract.
• Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.
• Spre deosebire de vin, ştiinţa nu trebuie lăsată să se învechească.
• Ştiinţa se răzbună ca o femeie, nu când o ataci, ci când o neglijezi.
• Tot ce e gândire corectă este sau matematică sau susceptibilă de matematizare.
• Umorul? E un cocktail de revoltă şi disperare.
• Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.
•
Replici cu haz

• După ce şi-a scrântit piciorul la 65 de ani:
- Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior.
• Explicând principiul recursivităţii:
- Eşti de acord că orice om are dreptul la un pahar de cognac?
- Da.
- Bei paharul, îl pui jos. Eşti alt om. Şi cum orice om are dreptul la un pahar de cognac... şi aşa mai departe.
• Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.
• Despre un matematician: Este mare în matematică prin erorile pe care le face.
• Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.
• La armată, Moisil a ales călăria. La prima oră de călărie a alunecat încetul cu încetul pe spate:
- D-le colonel, d-le colonel. Ce mă fac? Mi se isprăveşte calul!
-
Adus de la "http://ro.wikiquote.org/wiki/Grigore_Moisil&qu...;