Borges
Dac-aş putea să mai trăiesc o dată,
Aş merge pe un cu totul alt drum
Aş duce-o viaţă mult mai relaxată
Aş fi mai prost decât până acum
Sau poate aş lua puţine-n serios.
Hoinar aş fi, mi-aş asuma mai multe riscuri
Aş străbate râuri, înotând voios
Aş privi apusuri de pe înalte piscuri
Nu mi-ar păsa de sunt sau nu jegos.
N-aş mai îndura chinuri închipuite,
Ci mulţumit aş fi cu ce-am primit
Si de-aş greşi prin hotărâri pripite
Vina mi-ar fi de netădăguit.
Recunosc totuşi că am trăit din plin
Nu mi-am ţinut sentimentele închise,
Am simţit dulce în amarul pelin
Dar aş fi vrut să am mai multe vise.
Viaţa, un noian de mici momente
Toate ale tale, îngheaţă-le pe rând
În faţa unei spulberări iminente.
Când au trecut, păstrează-le în gând.
Călătoream tot timpul încărcat
De-obiecte bune să mă protejeze,
Abia în sute de călătorii am învăţat
Că nu făceau decât să-ngreuneze.
De-aş mai avea o viaţă de trăit,
Aş umbla liber şi fericit? prin lume
Aş savura lacom orice răsărit
Şi n-aş mai ajuta cu-n scop anume.
Oricât aş vrea să fac tot ce am spus
Voi renunţa, rămân ne-nfăptuite
Căci timpul meu aici e-aproape scurs
Şi sunt un bătrân, cu viaţa pe sfârşite…
Traducere: Radu Cojocaru
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu