vineri, 29 ianuarie 2010

VREAU PREA MULTA DRAGOSTE

Intr-o zi, intorcandu-ma acasa dupa o calatorie lunga, mi-am gasit fetita mai mica jucandu-se cu papusile. Eram obosit, si poate de aceea vroiam sa ma bucur de felul ei de a fi cand venea la mine si ma imbratisa si ma pupa, vroiam sa o aud zicandu-mi:
-Buna , taticule, ce mai faci? Ma bucur ca esti acasa. Mi s-a parut prea lunga calatoria ta si tare vreau sa te imbratisez!... un lucru care imi lipsise mult in timpul plecat.
Insa cu toate incercarile mele de a arata singur si obosit, eram ignorat. Imi era greu sa accept rolul de a doua vioara, in mod special cand rolul principal era ocupat de niste papusi. Vazand ca propria mea fiica se purta ca si cand nu as fi fost deloc plecat, si pentru ca nu mai aveam rabdare, am initiat eu conversatia.
-Draga, i-am zis, vino si da-mi un pupic.
Insa, spre surprinderea mea, cu un aer de adult, fetita mi-a raspuns: -Tati, acum am 9 ani. Asta nu prea conteaza, cand e vorba de pupicuri.
Si pentru ca fata mea mai in varsta statea pe canapea langa mine, am implicat-o si pe ea in mica disputa.
-Uite, sora ta mai mare are 20 de ani. Apoi ,privind spre fiica mai mare, am schitat un zambet si ,cu o privire intensa, i-am zis:
- Draga, vino si da-mi un pupic. Fara a da de banuit, ea a zambit, s-a asezat la mine in brate si m-a imbratisat, insa nu inainte de a-mi sopti discret la ureche:
- Imi vei ramane dator pentru asta.
Oricum, triumfator am zis:
- Ori ca ai 9 ani sau 20, nu conteaza, sunteti tot fetitele mele. Asa ca vino aici si da-mi un pupic. Chiar daca am incercat sa par cat se poate de convingator cu aceasta rugaminte, raspunsul fetietei mele a ramas ferm.
-Sunt ocupata.
Mi-am dat seama ca pentru a gastiga aceasta lupta aveam nevoie de artilerie grea. Privind atent papusile acelea care reusisera sa fure inima fetitei mele, am zis:
- Tu stii cine ti-a dat tie papusile acestea?
Dintr-o data, parca intelegand unde vroiam sa ajung, printesa mea s-a gandit ca poate nu ar fi rau sa imi onoreze cererea.Cu o papusa in fiecare mana, s-a urcat in bratele mele si grabita fiind, mi-a oferit o mica imbratisare si un scurt sarut pe obraz, si asta in timp ce papusile incercau sa isi faca loc in urechile mele. Apoi, cu un ras strengaresc, a incercat sa coboare cat mai repede din bratele mele. Insa acel scurt pupic nu era de-ajuns pentru a umple golul din contul tatalui.
- Nu, nu. Mai incearca o data. Vreau un pupic mai mare.
Auzind raspunsul, si-a dat ochii peste cap si a zis:
- Asta e problema cu voi, taticii.
-Ce problema? am intrebat eu.
- Voi intotdeauna vreti prea multa iubire
.-Ai dreptate ,am zis eu, sunt vinovat.


Chiar in clipa aceea, Tatal meu ceresc mi-a vorbit inimii: Aceeasi problema o am si eu ca Tata.

Niciun comentariu: