Deunazi, am intalnit un fluturas
Ce plutea usor pe cer.
Cand zbura in sus spre soare,
Cand se apropia de-l puteam chiar auzi.
Am spus: “Mi-ar placea sa zbor cu tine,
Si sa hoinaresc de ici colea.
Imi pare atat de distractiv
Sa poti zbura oriunde si oricand poftesti.
Dar eu nu sunt gratios ca tine,
Nu am aripi, ci doar astea doua maini.
Am fost facut sa umblu,
Picioarele mele sa simta pamantul.”
Apoi, ca prin minune, fluturele incepu sa vorbeasca
Si sa-mi spuna cum ar fi vrut el sa traiasca.
“Mi-ar placea, spuse el,
Sa pot umbla alaturi de tine.
Sa simt noroiul intre degetele de la picioare
Si sa-mi ating nasul cu mana.
Mi-ar placea sa pot umbla doar o data,
Sa simt pamantul cu picioarele.
Dar nu am picioare si nici maini,
Ci doar aceste biete aripi.”
Asa ca am mers fiecare pe drumul lui,
Mirati si surprinsi
Fiindca vazusem fiecare prin ochii celuilalt
Darul pretios al lui Dumnezeu.
INCETEAZA SA CREZI CA IARBA VECINULUI E MAI VERDE, MAI BINE BUCURA-TE MAI MULT DE CEEA CE AI TU !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu