JUNGLA SENTIMENTELOR

Trăim,
Se poate spune şi-aşa,
Într-o junglă a sentimentelor...
Suntem, anatomic, la fel.
Sau aproape...
Ne privim cu aceiaşi ochi,
Cu sentimente diferite.
Dar, în adânc,
Suntem unul pentru celălalt
Doar o... pradă !
De când ne naştem
şi până ne părăsim învelişul,
Ne luptăm
Să creştem, să învăţam, să iubim...
Să-i înlăturăm pe cei slabi,
Să-i păcălim pe cei naivi,
Să cucerim şi să urâm
Când pierdem...
Să invidiem,
Să cerşim, da, sănătate
Şi noroc, doar atunci,
Când, fără popas
Viaţa ne-aduce-n impas...
. Mulţumim şi uităm,
Pe un alt drum plecăm
Până când, înfrânţi şi plecaţi,
Ne cerem iertare...
În mulţimea de oameni
Pe pământ aruncaţi,
Câţi ai lăsat, Divine,
Şi dezinteresaţi ?
Îi numeri pe degete
Şi rar dai de ei...
Din focul ce-i viaţă-s
Doar simple scântei...
Dispar neştiuţi,
parcă n-ar exista.
Şi-apar într-un alt foc,
Discret, undeva...
Şi cum să descoperi
În micul genom
Ce transformă un suflet
Din FIARA, În OM ?
Să dai de la tine
Să nu-ţi pară rău!
Să uiţi de invidia că nu eşti iubit
Sau că altul a luat
Tot ce tu ai dorit ?
S-aştepţi să-ţi zâmbească norocul ?
E greu...
Căci viaţa-i prea scurtă
Şi-aşa e mereu...