M-am trezit,
într-o dimineaţă rece de toamnă,
pe muchia iubirii
şi, din prea multă
luciditate,
am alunecat în netimpul aşteptării
şi al geometriei în spaţiu;
îţi mai aminteşti? ...
intensitatea cu care sentimentele
noastre se transformau în fluturi
şi dispăreau ca stropii de ploaie
în nisipul
alb şi însetat de culoare!
... ce a rămas din toată povestea noastră:
sărutul meu, decupat şi
trist, aruncat lîngă
lista de cumpărături...
Nu înţeleg, totuşi, de ce norii
s-au incapatanat să coboare
pe urmele noastre.
Ce ne mai rămîne din jocul acesta ?
Aroganţa?
Eu nu ştiu, spune-mi tu.
Daca vrei, desigur !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu