vineri, 29 ianuarie 2010

DESPARTIRE TRISTA

Durerea de stomac cu care s-a trezit nu se datora oboselii sau mancarii, ci mai degraba din cauza evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea. Astazi, trebuia sa incheie o relatie ce dura de 2 ani de zile… si chiar considea ca a ramas tarziu. Trebuia sa se termine.
-Nu vreau sa o nedreptatesc nici pe ea. Nu sunt eu unic in lumea asta. Nu sunt prea frumos, nici prea destept, dar am facut tot ce imi statea in puteri ca totul sa fie bine… Sa nu se termine.
Tanarul simtea ca durerea de stomac se accentueaza. Simtea ca se sufoca. S-a imbracat repede si a iesit. Nu a lasat-o niciodata sa astepte pana acum si nu putea sa o faca nici de data aceasta. Era o zi ploioasa. In cateva minute a ajuns la locul intalnirii... ca deobicei, ajunsese primul. Dupa cateva minute, o vede apropiindu-se pe iubita lui. Se hotarase sa mearga la un cafe.
-Mi-e frig! zise fata… de fapt, acestea au fost singurele cuvinte rostite pana ce au ajuns la un cafe.
-Vrei sa imi zici ceva, zise fata uitandu-se in ochii lui.
-Da, zise el. Fata devenise curioasa.
-Pai, zi-mi o data! Ce mai stai? spuse ea iritata. Tanarul ofta si o intreba:
-Pana unde crezi ca va merge asta? Sau, mai bine zis, crezi ca suntem o pereche potrivita?
-De ce simti nevoia sa ma intrebi asta? zise ea.
-Draga mea, iti amintesti ca te-am sunat acum cateva zile? Cred ca era in jur de 11 noaptea?
-Imi amintesc, zise ea.
Si tanarul, fara sa mai astepte ca ea sa raspunda, continua:
-In noaptea aceea ma gandeam la tine, ca de obicei… Iti scrisesem o poezie si am vrut sa ti-o spun la telefon. Cand te-am sunat, nici nu m-ai lasat sa ti-o spun. Mi- ai spus : “-Ce,nu am alta treaba decat sa te sun la ora aia?” In momentul acela, m-am simtit ca un boxeur care primeste cativa pumni in cap si cade… Doar am tacut, mi-am cerut scuze si am inchis telefonu. Si am mai avut multe certuri asemanatoare cu asta. Si, mai tii minte, cand m-am inbolnavit si Cristina mi-a zis ca sunt foarte norocos ca tu o sa ai grija de mine? Si tu mi-ai zis: “-Nu am alta treaba? Dar ce, eu sunt infirmiera? El nu are mama?”
Fata zise:
-Da, dar ce lagatura au astea? De ce mi le spui acum? Stii ca asa sunt eu… nu-mi place romantismul. Si, in plus, am eu fata de infirmiera?
El ii raspunse razand:
-Nu, draga mea, nu ai fata de infirmiera… si cu inima pe care o porti, chiar de ai avea, nu ai putea fi infirmiera...Si continua:
-Pana acum, de cate ori m-ai sunat de dimineata sau noaptea tarziu ca sa imi spui cuvinte de dragoste? De cate ori mi-ai trimis un mesaj pe telefon? Poate ca nu iti place romantismul, dar nu-ti place nici sa-i faci fericiti pe oamenii care te iubesc? Mie imi place sa-i fac fericiti pe cei din jurul meu. De cand suntem impreuna, mereu am avut un mesaj de dragoste pentru tine, stii… Noi doi suntem ca albul si negru…
Fata intelesese deja. -Adica ,vrei sa fiu poeta?
Tanarul zambi, gandindu-se ce hotarare buna a luat despartindu-se de ea.
-Nu, draga mea… Nu vreau sa fii poeta. Chiar daca ai vrea nu ai putea... noi doi trebuie sa ne despartim. Cred ca ar fi mai bine pentru amandoi.
Tanara a inlemnit.
-Dar eu te iubesc si credeam ca ma iubesti si tu...
Tanarul ofta.
-Nu, draga mea, tu doar credeai ca ma iubesti. Daca ma iubeai, acum nu mai discutam lucrurile astea…
Fetei i dadusera lacrimile.
-Bine… Asa sa fie. Sper ca nu ma lasi pentru alta.
Tanarul zise:
-Cum poti sa crezi asta? Pana acum nu a existat alta fata pentru mine si nici nu va exista alta o perioada lunga de timp.
Cei doi tineri, care s-au asezat la masa fiind iubiti, acum, stateau ca doi straini.
Dupa cateva momente de liniste, tanara zise:
-Cred ca ar fi mai bine sa plecam.
Tanarul zise ca el vrea sa mai ramana cateva minute singur… Si se imbratisara o data inainte de a se desparti pentru totdeauna… Cand fata s-a indepartat, tanarul incepu sa tremure, desi ploaia se oprise de mult. Incepu sa se roage incet:
-Doamne, da-mi putere! Si-a amintit de prieteni. De ce- i spusesera ei, ca nu se potrivesc, ca au caractere diferite. Dar a facut alegere buna. Orele au trecut. Si locul ploii l-au luat stelele.

Nu-i zise nimic mamei lui, care l-a intampinat de la usa, si se duse direct in camera lui. Clipele treceau greu si el inca se mai gandea la momentul despartirii, dar a-2-a zi trebuia sa se trezeasca devreme, sa plece la munca. Si a atipit. Se trezi la ora 7. Tocmai cand sa iasa din casa se uita la telefonul mobil si vazu ca are 10 apeluri nepreluate si un mesaj nou. Nu auzise telefonul pentru ca era foarte obosit. Se uita la mesaj si vazuse ca venea de la “sufletel”, astfel o alinta el pe iubita lui.
"Am invatat sa iubesc tot ce era al meu. Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam. Iti jur, dragul meu, doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine… Adio, dragostea mea!"
Tanarul s-a mirat. Era pentru prima data cand ea ii trimitea un mesaj. S-a uitat la ce ora a fost trimis mesajul si vazu ca fusese trimis la ora 05.00 Incepu sa rada… Nu se astepta la asa ceva… Fusese luat prin surprindere…
Forma repede numarul ei, dar a raspuns o voce straina.
-As putea sa vorbesc cu Cristina?
Persoana care a raspuns a izbucnit in plans.
- Eu sunt mama ei, fetita mea s-a sinucis aseara. A tot sunat pe cineva toata noaptea. Cand am vazut dimineata ca lumina din camera ei este inca aprinsa, am intrat, dar fetita mea se spanzurase!
Tanaru simti ca totul din jurul lui se prabusise…

–DUPA CATEVA LUNI–

Doi medici vorbesc .Unul intreaba de starea de sanatate a unuia dintre bolnavi:
- Baiatul ala… M-i l-au adus acum trei luni...O fata s-a sinucis din cauza lui. Si, din ziua aceea, nu-si lasa din mana telefonul mobil si tot trimitea mesaje. Acum cateva zile, am fost curios si i-am luat noaptea telefonul din mana sa ma uit la numar, dar numarul ala e anulat de trei luni. Am gasit ultimul mesaj care- i venise:
“Am invatat sa iubesc tot ce era al meu. Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam. Numai fara tine nu pot sa traiesc. Iti jur, dragul meu, doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine. Adio, dragostea mea!”

Niciun comentariu: